Skip to main content

Cum au ajuns atât de populare borcanele Mason?

Poate că ați observat sau poate că nu, dar borcanele Mason se găsesc peste tot! De la cafenele care servesc limonadă, cocktail-uri sau fresh-uri, la organizatorii de nunți, aceste borcane par a fi întrebuințate absolut în orice domeniu, pentru a conferi un aer vintage și original.

Chiar dacă nu ați observat când băuturile pe care le consumați au început să fie servite în aceste borcane (la care de obicei se adaugă paie foarte mari), cert este că mai nou aproape fiecare restaurant le are în dotare de aproximativ doi ani încoace. Poate că nu ar fi nimic ieșit din comun dacă întrebuințarea lor s-ar limita aici, însă atunci când vedem că le găsim și în supermarketuri, pe post de lămpi, în magazinele de cadouri, cele pentru locuințe și, așa cum am mai spus, la nunți; ei bine, atunci începem să ne ridicăm un semn de întrebare.

De unde au apărut aceste borcane Mason? Adevărul este că erau printre noi de mai bine de un secol, însă nimeni nu a părut să le acorde prea mare importanță. Însuși deținătorul companiei care le produce, Jarden Home Brands, a declarat că este uimit la cât de mult iubesc oamenii aceste borcane. El atribuie creșterea lor în popularitate faptului că din ce în ce mai multe persoane se concentrează asupra modernizării propriei locuințe, iar gama largă de posibilități pe care o pun la dispoziție acestea, la care se adaugă și prețul lor scăzut, îi determină să își pună puțin creativitatea în joc.

borcane masonO altă posibilă explicație ar putea fi creșterea în popularitate a site-ului Pinterest care pare a fi fondat pe borcane Mason. Desigur, cele mai entuziasmate de acestea sunt femeile, care petrec mai mult timp navigând pe Pinterest, site ce promovează cultura D.I.Y. (Do It Yourself). Așadar, spiritul creativ și nevoia de a surprinde prin originalitate le determină pe doamne și domnișoare să aibă cel puțin un element de decor de tipul borcanului Mason.

Dar totuși, de ce tocmai aceste borcane? Sunt greoaie, ușor de spart și nu au un aspect prea plăcut. Ei bine, nimeni nu are un răspuns la această întrebare. Putem doar să ghicim că prețul extrem de scăzut, alături de aspectul vintage pe care îl oferă sunt principalii factori care au determinat folosirea borcanelor Mason absolut peste tot.

Costume de baie

Cel mai controversat articol vestimentar este costumul de baie pentru dame. Istoria ne arată că la începutul secolului 19, femeile ieşeau la plajă în costume de baie care arătau exact ca o rochie ce le acoperea trupul, fiind încheiată până la gât. Odată cu trecerea timpului, tinerele fete au căpătat curaj dezgolindu-se tot mai mult.

În anul 1906, la jocurile olimpice care au avut loc la Atena, înnotul a început să fie considerat sport, şi pentru că acest sport necesită mobilitate, costumele de baie au luat o altă formă. Rochiile lungi s-au transformat în rochii scurte, mulate pe corp. Acest lucru nu a rămas fără repercursiuni, deoarece înnotătoarea australiană Annette Kellerman a fost arestată, pentru că a îndrăznit să poarte un astfel de costum.

cosum baie femeie bikiniPrimele piese de baie care nu erau confecţionate din lană, au fost produse de brandul Speedo, punându-le într-o lumină glamour. În anii ‘30 firma Jantzen, ce a reprezentat un brand în materie de costume de baie, a produs pentru prima dată piese mai îndrăzneţe, decât ceea ce era pe piaţă în acel moment.

În anii ‘40 costumele de baie aveau un look pin-up, fiind cel mai la modă în acel moment al vremii, având o croială modernă ce ascundea doar părţile intime ale corpului. Pentru a ieşi pe podiumul de prezentare, creatorul de modă a fost nevoit să angajeze o dansatoare de la Casino.

În anii ‘50 costumele de baie au luat amploare, fiind purtate de dive şi staruri de cinema, ce emanau feminitate pură şi sex-appeal. Aceste piese de vestimentaţie au devenit populare în întreaga lume abia în anii ‘60, când femeile le purtau cu mândrie. Momentul de graţie a fost în anul 1976, când celebra Farrah Fawcett a pozat pentru un poster, fiind îmbrăcată într-un costum de baie croit dintr-o singură piesă de culoare roşie, ce a făcut furori la acea vreme. Bikinii minusculi cu talie înaltă şi tăieturi îndrăzneţe, au apărut abia în anii ‘80.

În anul 2000 costumul de baie a devenit un trend în întreaga lume, şi cu cât era mai sexy cu atât era mai apreciat. Graţie celebrităţilor zilelor noastre, acum în trand sunt la modă costumele de baie retro, ce pun în evidenţă conformaţia unui corp perfect. Lucrat din două piese sau dintr-o singură piesă, acesta trebuie să fie purtat în funcţie siluetă şi de linia corpului. Unei femei mai corpolente, niciodată nu-i va veni bine un costum retro, ce se mulează perfect pe talie.

Fiind femeie, şi la plajă trebuie să fii în pas cu moda, însă în aşa fel încât să fii sexy şi frumoasă, nu să devii ridicolă purtând o piesă ce este la modă, dar nu îti vine bine.

Culorile pastelate sunt în trand-ul acestei veri, iar piesele nu trebuie să fie de aceeaşi culoare, putând purta slipul în culoare uni şi bustiera în mai multe culori şi invers. Important este să fii feminină şi să te simţi bine cu ceea ce ai pe tine.

De ce apare senzația de mâncărime?

Cu toții am încercat de multe ori senzația de mâncărime, declanșată de factori diverși precum înțepături de țânțar, murdărie, prezența unor chimicale pe suprafața pielii etc. Dar câți dintre noi ne-am pus întrebarea De ce apare această senzație?
Termenul medical pentru mâncărime este prurit, care s-ar traduce ca o mică durere. Acesta se datorează în mare parte conexiunii care există între durere și mâncărime. Nervii responsabili pentru transmiterea durerii sunt localizați chiar lângă cei care redau senzația de mâncărime. În momentul în care ne lovim, ambele categorii de nervi intră în alertă, însă cel mai adesea simțim doar durerea pentru că nervii conectați cu aceasta transmit o senzație mai puternică, diminuând efectul celorlalți. Astfel se explică de ce anumite medicamente calmante au ca efecte adverse senzația de mâncărime – deoarece ele stopează durerea, făcând loc nervilor mâncărimii să se manifeste.
Substanța chimică ce stă la baza senzației de mâncărime se numește histamină și este emisă de către celulele sistemului imunitar pentru a ajuta în lupta contra inamicilor. De cele mai multe ori nu o simțim, însă mâncărimea este întotdeauna acolo atunci când ne accidentăm.
În ceea ce privește scărpinatul, acesta nu este altceva decât o mișcare automatică și ritmică. Cu alte cuvinte, scărpinatul este un reflex, deci o mișcare involuntară, pe care nu o putem controla. Desigur că ne putem împotrivi, la fel cum o putem face și în cazul altor reflexe ale organismului, însă imediat ce nu ne mai concentrăm în acea direcție, mâinile ni se vor îndrepta iar înspre zona afectată.
Probabil ați observat că senzația apărută în timpul acestui proces nu este doar de încetare a mâncărimii, ci chiar de plăcere. Aceasta se datorează faptului că ciclul mâncărime – scărpinare activează părțile frontale ale creierului care sunt asociate cu plăcerea.
De asemenea, o greșeală frecvent întâlnită este aceea că ne scărpinăm pentru a elimina paraziții de la suprafața pielii. Adevărul este că paraziții pătrund atât de repede în organism, încât este imposibil să-i îndepărtăm prin această mișcare. Singurele particule ce sunt luate de pe piele sunt chimicalele și anumite microorganisme inofensive.
Dar după cum v-ați dat seama, scărpinatul nu face altceva decât să agraveze situația, conducând de cele mai multe ori la lărgirea zonei afectate și chiar infectarea acesteia. Atunci cum putem să reducem senzația de mâncărime? Cel mai bun și mai evident răspuns ar fi prin abținere. Chiar dacă e dificil, data viitoare când aveți de-a face cu mâncărimi, încercați să rezistați impulsului pentru câteva minute, iar senzația, indiferent de cauzele care au produs-o, va înceta.
Dacă acest lucru nu este posibil, încercați să loviți ușor zona afectată sau să puneți gheață ori o lingură fierbinte pe aceasta. O altă tehnică ar mai fi să scărpinați zona afectată pe partea opusă a corpului (adică, dacă mâncărimea apare pe încheietura mâinii stângi, scărpinați încheietura mâinii drepte) pentru a deruta reflexul.
Așadar, cam aceasta ar fi explicație din spatele binecunoscutei senzații de mâncărime. Dacă ați simțit-o cât timp ați citit asta, aflați că histamina este conectată și la creier, fiind eliberată chiar și atunci când doar vorbiți sau citiți despre mâncărime/scărpinare.

experiente moarte

Experiențele aproape de moarte: ce sunt și cum se explică

Experiențele aproape de moarte (EAM) apar în momentul în care un pacient aflat în moarte clinică percepe evenimente ciudate care par imposibile sau paranormale. Cu toate că nu se știe cu precizie ce sunt ele mai exact, un lucru e cert: experiențele aproape de moarte există, fiind experimentate de oameni din toate colțurile lumii.

Surprinzător sau nu, acestea au o mulțime de lucruri în comun de cele mai multe ori. Majoritatea indivizilor care au trecut prin așa ceva au descris o lumină intensă și strălucitoare, uneori aflată la capătul unui tunel, alteori invadând încăperea în care se aflau. Mai mult decât atât, foarte mulți au declarat că s-au detașat de corpul lor, fiind capabili să vadă tot ce se întâmplă în jur, în timp ce alții au simțit sau chiar văzut prezența unor ființe spirituale. De fiecare dată când au apărut aceste evenimente, persoanele implicate au spus că nu au simțit deloc frică sau panică, deși știau ce se întâmplă. Dimpotrivă, totul în jurul lor părea foarte pașnic, dându-le un sentiment de împlinire, liniște și chiar fericire.

experiente moarte Există însă și experiențe aproape de moarte de factură negativă, care sunt total opusul primelor. Mai puțini la număr, pacienții care au experimentat așa ceva au simțit teamă, teroare și stare generală de căldură înăbușitoare. Ființele spirituale au fost prezente și aici, însă nu sub formă luminoasă, ci sub un aspect hidos și înfricoșător.
Un lucru comun care a apărut aproape de fiecare dată a fost derularea propriei vieți prin fața ochilor, consemnând cele mai importante aspecte și inducând cele mai puternice sentimente care au fost trăite la un moment dat.
Știința nu poate explica în întregime ce sunt aceste experiență deoarece multe aspecte nu pot fi testate. Există însă droguri care introduc aceleași stări și, studiindu-le, s-a ajuns la concluzia că s-ar putea să nu fie altceva decât halucinații cauzate de faptul că anumite funcții ale creierului, precum percepția senzorială, au fost afectate.
Halucinații sau nu, toți cei care au avut parte de experiențe aproape de moarte au înregistrat o schimbare în atitudine după acest eveniment. De aceea, specialiștii bănuiesc fie că ar mai fi ceva ce niciunul dintre pacienți nu a putut spune, fie că intensitatea trăirilor a fost cu adevărat una extrem de mare.
Așadar, experiențele aproape de moarte nu mai sunt de mult un mit, așa cum erau considerate în trecut, însă atâta timp cât nu pot fi testate, pentru specialiști rămân încă la gradul de incertitudine.

Efectele lunare asupra organismului uman

Se spune că nopțile cu lună plină afectează organismele vii într-o mai mică sau mai mare măsură. Mulți oameni se plâng de tulburări ale somnului, insomnie sau stări de agitație în această perioadă. Asistenții medicali, polițiștii și alte persoane care lucrează în domeniul urgențelor declară că în nopțile cu lună plină au loc cele mai multe și mai grave incidente. Mai mult, o mare parte dintre chirurgi afirmă că se simt agitați atunci când trebuie să facă intervenții în acele nopți ale lunii întrucât șansele de a greși sunt mult mai mari.

Toate acestea, la care se adaugă miturile cu vârcolaci și strigoi, precum și activitatea ciudată a animalelor fie sălbatice, fie de companie, ar putea avea o explicație comună.

Luna afectează direct suprafețele de apă, determinând mișcările de flux – reflux. Cum corpul uman este alcătuit aproximativ 75% din apă, se poate spune că luna are o influență și asupra noastră, fiind responsabilă cel mai adesea pentru stările de agitație resimțite pe durata lunii pline.

Ce nu s-a luat în considerare însă în această chestiune este faptul că activitatea lunii este concentrată numai asupra suprafețelor deschise, largi de apă. Lacurile de exemplu nu suferă decât o modificare minusculă în mișcarea lor mareo-motrică, prin urmare corpul uman nu prea poate fi afectat sub nicio formă de către aceasta. În plus, mările și oceanele cu diferențe semnificative de flux – reflux suferă aceste modificații de două ori pe zi, ceea ce ar însemna că și noi, la rândul nostru, ar trebui să ne simțim tulburați nu doar în timpul nopții.

Așadar, efectele lunare asupra comportamentului uman nu sunt altceva decât un mit. Dar totuși, unde își au originea? Am putea spune că luna a constituit întotdeauna un mister pentru oamenii dinaintea erei revoluționare.

Înainte de inventarea luminii artificiale, luna era singura călăuză în timpul nopții, iar lumina puternică a nopților cu lună plină cel mai probabil îi ținea treji pe oameni.

În orice caz, nu există date științifice care să demonstreze că luna plină acționează asupra activității cerebrale, deci efectele lunare sunt cel mai adesea doar o concepție psihică greșită, atât de puternică încât uneori chiar poate avea impactele crezute.